Economia socială este un domeniu inovativ, care redă afacerilor clasice —orientate strict spre profit— o dimensiune suplimentară reprezentată de misiunea socială. Această misiune socială poate fi înțeleasă ca dorința antreprenorilor de a aduce o contribuție pozitivă în comunitatea locală. Astfel, profitul în sine nu mai reprezintă scopul unic și esențial al afacerii, ci, el devine un simplu mijloc prin care se îndeplinește misiunea socială, cea care primează.

De altfel puțin popular în România, domeniul economiei sociale plasează în lumină câțiva pioneri curajoși, numiți antreprenori sociali, persoane care, cu multă asumare, își propun să schimbe în bine societatea din jurul lor. O caracteristică esențială a antreprenorilor sociali este abilitatea acestora de fi vizionari. Ei aplică practic conceptul inovativ al unei organizații hibride —atât socială cât și economică— plasând-o în mod special în folosul comunității locale.

Îndeplinirea scopului social al unei întreprinderi sociale se realizează prin identificarea și contribuția strategică la rezolvarea unor probleme de natură socială. Exemple de acțiuni în acest sens pot fi: crearea de locuri de muncă pentru persoane vulnerabile, prestarea în regim de gratuitate a anumitor servicii pentru grupuri vulnerabile, redirecționarea a 90% din profitul realizat către dezvoltarea de noi servicii în sprijinul comunității, etc.

Înființarea de întreprinderi sociale prioritizează transformarea socială a comunităților locale și nu profitul.

Principiile economiei sociale

Economia socială se concentrează în mod special asupra nevoilor oamenilor. Această fundație este consolidată pe principiul ”muncii în folosul binelui comun”, principiu transversal al unei societăți incluzive. Din acest principiu se poate interpreta ideea că interesul întreprinderilor sociale nu stă în maximizarea profitului acționarilor ci mai degrabă succesul se măsoară prin:

Construirea capacității sociale ale unei comunități
Răspunderea la nevoile sociale ale comunității
Crearea unor noi forme de muncă în comunitate în special pentru persoane vulnerabile
Redistribuirea profitului către cauza socială propusă de întreprinderea socială, redistribuirea în beneficiul comunității locale

Eficiența principiului ”muncii în folosul binelui comun” poate fi analizată prin măsurarea triplului impact al întreprinderilor sociale:

Impactul asupra oamenilor
Impactul asupra mediului înconjurător
Impactul asupra economiei locale

În baza acestui triplu impact și al principiului binelui comun, economia socială, așa cum este ea denumită în teritoriul Uniunii Europene, este cunoscută în alte părți ale lumii ca economie solidară (America Latină), sau al treilea sector (Marea Britanie). Într-un spirit de participare voluntară, auto-ajutorare și încredere în sine, și prin întreprinderi și organizații, economia socială încearcă să echilibreze succesul economic cu corectitudinea și justiția socială, dinspre nivelul local spre cel global.

În Legea nr. 219/2015 privind economia socială la Art. 5 regăsim următoarele informații cu privire la obiectivul social al economiei sociale:

Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităților locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activități cu caracter social și/sau activități economice, facilitând accesul acestora la resursele și serviciile comunității.
Economia socială are următoarele obiective:
- consolidarea coeziunii economice și sociale;
- ocuparea forței de muncă;
- dezvoltarea serviciilor sociale.
Îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (2) se realizează, în principal, prin următoarele activități de interes general:
- producerea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări care contribuie la bunăstarea comunității sau a membrilor acesteia;
- promovarea, cu prioritate, a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil;
- dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;
- dezvoltarea serviciilor sociale pentru creșterea capacității de inserție pe piața muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.

Înființarea întreprinderilor sociale: atestatul VS. marca socială

Orice organizație privată deține un statut juridic prin care i se determină forma legală de funcționare, fie spre profit fie non-profit, exemple includ: companii private, persoane fizice autorizate, case de ajutor reciproc, cooperative, asociații, fundații, etc.

Atestarea unei organizații ca întreprindere socială este un proces suplimentar care are loc atât legal, prin alocarea atestatului de întreprindere socială sau alocarea mărcii sociale pentru întreprinderile sociale de inserție, cât și la nivel de funcționare al organizației: adaptarea misiunii către o cauză socială, angajarea de persoane vulnerabile, desfășurarea de activități sociale, etc. Aflați mai multe despre întreprinderile sociale de inserție: integrarea socio-economică a grupurilor vulnerabile.

Tipurile de organizare în economia socială

Economia socială se referă la întreprinderi și organizații care produc în mod specific bunuri, servicii și cunoștințe, urmărind în același timp obiective economice și sociale și încurajând solidaritatea.

Conform Articolului 3 din Legea nr. 219/2015 privind economia socială , întreprinderile sociale pot fi:

societățile cooperative de gradul I, care funcționează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată;
cooperativele de credit, care funcționează în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare;
asociațiile și fundațiile, care funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare;
casele de ajutor reciproc ale salariaților, care funcționează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, republicată;
casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înființate și funcționează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările și completările ulterioare;
societățile agricole, care funcționează în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înființare și organizare, cumulativ, definiția și principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.

Pot fi întreprinderi sociale federațiile și uniunile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1) .

Activitatea de informare la categoria economie socială a blog-ului are loc prin proiectul „PROGRESSIO – Un proiect în sprijinul economiei sociale” inițiat de Asociația ”Institutul pentru Politici Sociale” în parteneriat cu Fundația Ruhama și IPA S.A. Cod SMIS 2014+:127419 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020